Prahova Online

[lizuk22]

SUA, 2006 (125 minute) Drama / Istoric Regia: Oliver Stone Cu: Nicolas Cage, Michael Pena
Doi politisti din echipele de salvare de la World Trade Center sunt prinsi sub daramaturi si, timp de cateva zile, asteapta sa fie salvati. Sau asteapta sa moara. Acest film spune povestea ultimilor oameni scosi vii, de sub ruinele celor doua turnuri din New York, in septembrie 2001.
O poveste adevarata despre curaj si supravietuire. O poveste simpla, in care nu se spune nimic despre cine si de ce a provocat dezastrul de la World Trade Center.
Cei doi oameni nu au avut intentia de a deveni eroi. Au vrut sa ajute alti oameni aflati in pericol. Acest film nu este "cu politisti", "cu teroristi" sau "cu victime". Este, in primul rand un film cu OAMENI.
Un film care dupa parerea mea merita vazut.

[Costel Dumitru]

nu am vazut nici un film cu Nicolas Cage care sa nu fie bun. Abia astept sa-l vad si pe asta. Cand apare la Cinema Patria?

[Niraen]

Fiind un mare fan al documentarelor, involuntar am urmărit câteva despre incidentele de la 11 septembrie 2001. La un moment dat deja mă săturasem de-atâtea avioane, turnuri, terorişti, Al-Qaeda, etc. Nu se putea, însă, ca Hollywood-ul să nu-şi bage coada şi să nu facă profit pe urma tragediei altora, că, deh, banu-i pe primul loc. Aşa a s-a născut ideea de a face un film intitulat "inteligent" World Trade Center.
Nu pot să spun că sunt un mare fan al lui Nicolas Cage, însă a avut destule filme bune (vezi Face/Off, The Rock, 8 mm, Con Air, etc.). Aici el joacă rolul unui sergent care-şi conduce echipa în unul dintre cele două turnuri pentru a ajuta la evacuarea persoanelor implicate în incidentul 9/11. Şi pentru că nu se putea altfel, John McLoughlin (Nicolas Cage) a participat şi la atacurile asupra turnurilor din '93. Măi să fie... ce coincidenţă.
WTC s-a vrut a fi o poveste de supravieţuire. N-a fost nici măcar atât. Decât a adus la suprafaţă teroarea, durerea şi spaima întâlnită de lumea întreagă în 2001. Credeam că o să fie un film despre oameni, pentru oameni, însă n-a fost nimic altceva decât propagandă şi bătăi cu pumnii în piept. De ce oare n-au făcut un film în care să arate cât de vurnerabilă a fost America în acel moment?
Deşi solidaritatea americanilor e proverbială, prefer să rămân sceptic în privinţa filmului. Sincer, am văzut şi documentare mai bune. Noroc cu cele câteva momente emoţionante şi cu povestea adevărată pe care e bazat. În rest... Dumnezeu cu mila.

6/10 pentru că am avut şi popcorn.
_________________
E pur si muove!